Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

CORECTAREA PRONUNŢIEI DEFECTUOASE A SUNETULUI „R”

Denumiri şi semnificaţia lor:

– rinolalie (sau pronunţia nazală a sunetului),
– rotacism (tulburările de pronunţie a sunetului r)  si pararotacism (înlocuirea sunetului r cu alte sunete ),
Pronunţia defectuoasă a consoanei R,  poate fi cauzată de un defect anatomic, frenul e prea scurt, prins până la vârful limbii şi nu lasă limba să se ridice suficient. Dacă această cauză a fost eliminată, atunci  perfecţionarea pronunţiei se va face între vârsta  de 3(4)-6 ani.
Pâna la vârsta de 3-4 ani, pronunţia „defectuoasă” sau înlocuirea sunetului R este „normală”, fiziologică si nu necesită exerciţii logopedice.
Important este ca cei din jurul copilului să pronunţe corect cuvintele şi de asemenea, copilul să nu sufere de o deficienţă auditivă.
Pentru înţelegerea necesităţii unui program logopedic descriu mai jos câteva tehnici.

Vizual , limba e ca o linguriţă, marginile ei sunt pe molarii superiori iar vârful vibrează, buzele sunt deschise. Muşchiul limbii trebuie întărit pentru realizarea corectă a vibraţiilor.
Exerciţiile de gimnastică pentru mobilitatea limbii (vibraţie si emitere) se fac prin imitaţie, se fac sub formă de joc, (nu se insistă asupra defectului si corectarea lui).
Exemple: „-Poţi şi tu aşa?”;
„-Fă ca mine.”
„-Uite cum pot eu sa fac,…sa vorbesc,…etc..”
„-Cum a făcut, bunicul, ……?!”

Exercitii de limbă si buze:
– limba scoasă, o ridică şi coboară deasupra buzelor, apoi o retrage în gură. Să se insiste pe menţinerea ridicată a limbii lăţite la buza superioară pe care o acoperă . Exerciţiile se pot face asociind mişcările limbii cu o mâncare sau ceva dulce,(se linge pe buze, oooooo ce bun e!), se fac zilnic!
– limba scoasă, o mişca lateral spre comisurile gurii, apoi o retrage în gură.
– ţine buzele alungite ca pentru „u„, limba scoasă şi să încearce să ridice marginile limbii pentru formarea unui „jgheab”.
– aceleaşi exerciţii se fac cu limba retrasă în gură (mişcări sus-jos cu limba lăţita, stînga-dreapta, retragerea limbii cu putere ). Lipirea limbii lăţite de palat şi desprinderea cu un plescăit (se poate unge bolta cu puţina miere sau când suge o bomboană).
– „linguriţa” se face greu, dar se poate încerca, limba este moale, lăţita în gură şi se apasă cu degetul puţin în mijlocul ei, apare ca o ceşcuţă, linguriţă. Se suflă,  menţinând  aşa poziţia limbii. Se pot juca, cine poate face aşa ???!!!
- vibraţiile limbii se perfecţioneză prin jocuri cu onomatopee (brrr, crrrrrrrrrra-crrrrra); sau pe un balon umflat pe care-l atinge cu buzele şi le face să vibreze, astfel simte cum vibrează balonul; plescăituri;  zzzzzzzz pronunţat prelungit cu gura deschisă, apoi ridicarea limbii.

– să scoată limba între buze şi suflă, să se obţina vibraţia. Copiii se joacă aşa, însă noi le atragem atenţia că nu-i frumos.
Dacă pronunţă corect sunetul Ş, limba este lipită de palat şi se poate încerca vibraţia marginilor din faţă a limbii…să nu se exagereze, copilul rămâne cu o imagine defectuoasă şi apoi renunţă mai greu la ea.

Dacă se obţine pronunţia corectă a sunetului R,  în mod izolat, dar  în vorbire se păstrează deficienţa, se trece treptat la introducerea lui în vorbirea cursivă , începând cu:

SILABE:
– silabe directe – cu toate vocalele,  prin pronunţia prelungită şi scurtă a lui R (rrrra, rrro, rrrru….; ra, ro, ru….
– silabe directe repetate:  rarara, rorororo,……
– silabe indirecte: arrrrrr, orrrrrrr….ar, or,…
– silabe închise: rar, rer, rar, ror,….
– silabe cu poziţia intervocalică a sunetului r : ara, are, ara, aro, aru, etc.
– grupări consonantice izolate: pr, br, tr, dr,…
– grupări consonantice în silabe ( consoanele c, g si h prezintă dificultaţi de combinare cu r ):   pra, pre, pri, pru…
bra, bre,bri..
tra, tro, tru..
dra, dro, dru, dri…etc.
CUVINTE:
rac, râs, rug

var, car, sar
ra-ţă, ra-mă, ra-ză
va-ră, sca-ră, na-ră
ro-binet
ro-manţa
ro-gojină
ru-lou
s.a.m.d.
PROPOZITII:
sub forma de poezioare scurte de la gradinită, doar o strofă  în care se repetă R mai des (Raţă, raţă , răţişoară…..). Cântecele sunt cel mai plăcut şi eficient mod de a corecta orice sunet.
Dacă se exersează zilnic cu copilul doar 10- 15 minute, sub formă de JOC,  corectarea este rapidă la vârsta asta. Nu solicitaţi copilul, nu faceţi toate exercitiile deodata!!!!!
Se pot alege unul sau două exerciţii intr-o zi,  altele în celelalte zile, să nu se plictisească şi să le respingă. Copilul este inventiv şi descoperă şi el exerciţii, arătându-ţi fericit ce ştie şi poate să facă.
Să nu se exagereze, să laşi copilul în ritmul lui, să nu i se amintească defectul, doar să-l lauzi şi să se insiste atunci când a reuşit să pronunţe corect sunetul R.

Vă recomand să apelaţi şi la un specialist logoped, care vă va îndruma si vă va alege exerciţiile potrivite vârstei copilului şi gradului tulburării. 

Rodica Doina Cheregi

2 Responses to “CORECTAREA PRONUNŢIEI DEFECTUOASE A SUNETULUI „R””


Lasă un răspuns către Alina Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo