Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

CITIREA DE PE BUZE

            Citirea de pe buze sau labiolectura reprezintă posibilitatea de înţelegere, de percepere a mesajului verbal, de către copiii hipoacuzici, doar vizual, de pe buzele vorbitorului. Descifrarea unui text de pe buzele celui care le rosteşte este foarte dificilă.

Pronunţia cuvintelor, formate din foneme, se vizualizează foarte greu doar din mişcările buzelor vorbitorului. Unele foneme sunt invizibile, altele seamănă între ele vizual sau cuvintele şi conţinutul mesajului vorbit este necunoscut, toate acestea sunt greutăţi care trebuie depăşite cu multă muncă şi motivaţie.

Copiii cu deficienţă auditivă au un spirit de observare foarte dezvoltat şi o capacitate deosebită de a sesiza şi descifra mişcările buzelor. Atenţia vizuală s-a dezvoltat ca o necesitate de compensare a analizatorului lezat.

Părinţii se vor ocupa în mod responsabil, cât se poate de timpuriu, de a învăţa copilul să citească de pe buze mesajul verbal. Această muncă presupune câteva reguli, reguli  care trebuie respectate, multă răbdare, perseverenţă şi încredere că vor vedea rezultatele muncii lor. În momentul când vocabularul copilului şi limbajul sunt bine dezvoltate, citirea de pe buze se face mai uşor si cu posibilitatea de a ghici  inteligent o mare parte din text.

Labiolectura îi ajută şi pe copiii cu proteze auditive să-şi completeze mesajul verbal nedescifrat doar pe baza auditivă.

Înţelegerea vorbirii, în primii ani de viaţă la copilului auzitor, precede posibilităţile lui de exprimare şi comunicare, tot aşa, la copilul deficient de auz educat, înţelegerea vorbirii poate devansa posibilitatea lui de a comunica.

Labilectura este poarta de înţelegere a limbajului oral şi îi dă posibilitatea copilului hipoacuzic să nu se simtă izolat în mediul auzitorilor.

Cum procedaţi?

Vorbiţi natural, nu repede, dar nici prea rar, clar, dar nu exagerţi şi nu ţipaţi. Buzele să fie la femei conturate şi expresive. Bărbaţii care au mustaţă sunt înţeleşi mai greu sau deloc. In general unii oameni pot fi mai greu citiţi de pe buze. Puteţi să verificaţi în ce măsură este înţeleasă vizual pronunţia dv vorbind  în faţa oglinzii.

Folosiţi un limbaj simplu, cunoscut de copil, pe care vi-l pregătiţi înainte de a face exerciţiile de labiolectură.

Folosiţi numai câte un cuvânt, atunci când este posibil, o sintagmă sau o propoziţie de fiecare dată. Repetaţi-le de mai multe ori. Un paragraf întreg este prea mult pentru un copil mic.

Puneţi accentul pe cuvântul mai important iar obiectul descris să-l aveţi în mână, sau să-l indicaţi. Este folositor copiilor mici.

Repetaţi exact aceleaşi cuvinte pe care le-ati folosit, pâna când copilul a înţeles ceea ce aţi spus în întregime. Nu schimbaţi la repetare unele cuvinte cu sinonime sau cu alte cuvinte care vi se par mai simple.

Cuvintele care se aseamănă labial (papa-baba, car-cal, ladă-lată, ramă-lamă, nas-ras, cot-cod-con, etc.) sunt frecvente şi, dacă din context cel care v-a citit pe buze nu a înţeles corect, reformulaţi propoziţia.

Un copil nu poate citi corect de pe buze un cuvânt pe care nu-l cunoaşte.

       ÎI PUTEM AJUTA IUBINDU-I!

       

 

Rodica Doina Cheregi


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo