Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

STIMULAREA SENSIBILITĂŢII VIZUALE

                   Recepţia vizuală ocupă un rol important în reflectarea nemijlocită a însuşirilor obiectelor materiale din jur: culoare, formă, mărime, distanţă, poziţie, etc. În lipsa oricărei alte modalităţi ( în afară, poate, de cea tactilă) prezenţa lucrurilor, obiectelor înconjurătoare este cel mai puternic simţită în recepţia vizuală.
Lumina (undele  electromagnetice) este stimulul sensibilităţii vizuale iar ochiul este analizatorul vizual.

                   Ochiul omului este capabil să recepţioneze lungimile de undă cuprinse între 800 şi 390 milimicroni, razele de lumină. Dincolo de 800 milimicroni se află segmentul razelor infraroşii, acestea fiind legate de o mare cantitate de energie calorică, nu sunt percepute de retină (perceperea lor ar fi dăunătoare). Sub 390 milimicroni se găsesc razele ultraviolete care, fiind absorbite de straturile superioare ale atmosferei, ajung într-o cantitate foarte mică pe pământ.

Mecanismul recepţiei senzoriale nu poate fi înţeles numai din cunoaşterea proceselor care au loc în receptori, ca efect al stimulării. Receptorul este numai o parte a analizatorului, dar analizatorul funcţionează ca un tot unitar, segmentul cortical îndeplinind analiza şi sinteza cea mai fină acţionând reglator asupra periferiei.(Al. Roşca)

Tot ceea ce vedem are o anumită culoare. Incolor poate fi numai un corp complet transparent, care din această cauză nici nu poate fi văzut. Culorile sunt acromatice (alb, negru, toate nuanţele alb+negru) şi cromatice(toate celelalte culori şi nuanţele lor)

Culorile acromatice se deosebesc între ele printr-o singură însuşire sau dimensiune: strălucirea sau luminozitatea. Culorile cromatice se deosebesc prin 3 (trei) proprietăţi: tonalitatea cromatică, saturaţia şi luminozitatea.
Creşterea sensibilităţii, perfecţionarea funcţiei analizatorilor este posibilă prin căi şi mijloace specifice. Posibilitatea de perfecţionare a funcţiei analizatorilor este remarcată la persoanele care pierzând funcţia unuia sau mai multor analizatori, ajung la o dezvoltare cu totul deosebită a funcţiei analizatorilor rămaşi, prin compensare.

Persoanele nevăzătoare, după o experienţă şi exerciţiu îndelungat, ajung să recunoască oamenii cunoscuţi după sunetul paşilor, să stabilească numai după sunetul propriilor paşi dacă se apropie de un obstacol, să recunoască arborii după zgomotul frunzelor în adierea vântului sau să distingă după miros obiecte, care pentru cei cu vederea normală nu au nici un miros. Posibilităţi mari de perfecţionare a funcţiei analizatorilor remarcăm în cazul persoanelor lipsite atât de vedere , cât şi de auz. La aceste persoane, un rol deosebit îl ocupă senzaţiile vibratile, care la persoane cu toate simţurile intacte nu sunt desluşite. Orice persoană îşi poate perfecţiona analizatorii şi creşte sensibilitatea senzorială în funcţie de interese, activităţi sau profesiuni.

Dezvoltarea sensibilităţii vizuale se realizează în cadrul activităţilor organizate şi dirijate prin exerciţii-joc, de distingere a culorilor, formelor, mărimilor, volumelor, poziţiilor, calităţii luminii, etc. Totodată se dezvoltă simţul de observaţie, atenţia şi memoria vizuală.

Exemple de jocuri:
• contactul vizual între copii şi gruparea lor se realizează pe muzică, copiii se mişcă în ritmul muzicii, la încetarea acesteia ei se grupează în funcţie de elementele comune: aceeaşi culoare a ochilor, îmbrăcămintea de aceeaşi culoare, cei care poartă ochelari….);
• percepţia lumină – întuneric, joc cu lanterne în încăpere întunecoasă. Copiii aprind lanternele la un semnal sonor şi se joacă cu lumina lor, se uneşte lumina, se „prind”, se grupează, se mişcă în ritmul muzicii;
• se aşază în şir, un număr de 3 – 5 – sau mai multe (se ţine cont de vârsta copilului şi nivelul de cunoaştere) culori, obiecte cunoscute, jucării, persoane, apoi copilul închide ochii, în acest timp se schimbă locul din şirul format. Copilul deschide ochii şi trebuie să ghicească ce schimbare s-a produs;
• copiii se uită atent pe un perete, raft, apoi închide ochii. Se dă jos un obiect sau se schimbă locul unor obiecte (se înclină un tablou sau se schimbă locul unor obiecte decorative);
• copiii se uită atent la un copil sau la o persoană adultă. Acesta iese din cameră şi adaugă sau elimină un detaliu la îmbrăcăminte. Care este acesta? Variantă a exerciţiului, copilul (persoana) rămâne afară şi cerem copiilor să spună, culoarea ochilor, părului, să descrie încălţămintea, îmbrăcămintea, etc.
• copiii se uită atent la un număr de obiecte diferite sau din aceeaşi categorie, cunoscute (3 – 5 -….), se înlătură unul dintre ele. Ce obiect a fost înlăturat?
• se desenează fiecărui copil un purceluş fără coadă. Se cere să spună ce-i lipseşte şi să completeze coada răsucită cu ochii închişi;
• se aranjează 2 sau 3 obiecte într-o anumită ordine. Copiii închid ochii, se schimbă ordinea lor. Care este ordinea iniţială?
• în sala de grupă se plasează 11 sau 15 obiecte din care se pot face 5 sau 7 perechi (se stabileşte criteriul, după formă, culoare, mărime). Copiii spun cum au ales perechile;
• se împart copiii în 3 sau 4 grupe de câte patru copii. Se arată fiecărei grupe 10 – 20 de obiecte. Îndepărtăm câteva obiecte. Grupele studiază din nou obiectele, discută şi identifică obiectele care au dispărut;
• trei copii sunt „manechini” şi stau în faţa celorlalţi care îi studiază cu atenţie. Ies apoi din cameră şi-şi schimbă hainele între ei. Cine, ce haine avea pe el la început?
• copiii privesc un tablou sau o ilustrată. Închid ochii, se gândesc şi vizualizează mental imaginea apoi descriu ce au văzut: subiectul tabloului, câte persoane sunt în tablou, ce obiecte, ce culori….etc.
• imitarea cu fidelitate a gesturilor celuilalt;
• preluarea simţului vizual de către celelalte simţuri perceperea diferitelor obiecte cu ochii închişi.
Activităţile specifice pentru stimularea şi dezvoltarea capacităţii senzoriale vizuale sunt cele pentru cunoaşterea şi învăţarea culorilor, dimensiunilor, poziţiilor si direcţiilor, formelor şi volumelor, calităţile luminii.
Varietatea activităţilor şi compexitatea acestora se vor adapta nivelului de dezvoltare al copiilor, gradului de înţelegere şi se vor integra în tematicile planificate.

IUBINDU-I ÎI PUTEM AJUTA!

Rodica Doina Cheregi


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo