Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

STIMULAREA SENSIBILITĂŢII GUSTATIVE

               Senzaţiile gustative apar ca rezultat al stimulării receptorilor gustativi de către însuşirile chimice ale substanţelor dizolvate în salivă sau soluţie apoasă şi în care în mod obişnuit sunt substanţele alimentare. Receptorii gustativi sunt situaţi mai ales în papilele linguale dar şi în alte regiuni ale suprafeţei cavităţii bucale, dar mai sărac răspâniţi.

               Gustul reprezintă un sistem aferent diferenţiat şi specializat pentru înregistrarea şi analiza proprietăţilor d.p.d.v. chimic ale corpurilor materiale cu care organismul vine în contact pe cale bucală.

             Analizatorul gustativ este limba ( papilele gustative), iar stimulul, excitantul,  îl constituie proprităţile chimice ale corpurilor. Nu toate substanţele au gust, acestea sunt insipide, iar cele cu gust sunt substanţe sapide. Pentru ca o substanţă să poată stimula receptorii gustativi este necesar ca, în afară de o anumită structură chimică, ea să aibă însuşirea de a se dizolva în apă, deci să fie substanţe solubile.
Dacă suprafaţa limbii se usucă (ex: cu o hârtie de filtru) şi se pune imediat pe suprafaţa uscată o substanţă alimentară sapidă, aceasta nu va provoca senzaţie gustativă, ci numai senzaţii tactile, de presiune sau termice. Senzaţia de gust apare când se acumulează din nou saliva pentru a se dizolva substanţa. Când celulele senzoriale din mugurii gustativi sunt stimulate de către substanţa dizolvată, excitaţia care ia naştere este transmisă fibrelor nervoase, care le conduc la creier, unde se produce senzaţia.

Senzaţiile gustative se combina adeseori cu senzaţii de temperatură, presiune, durere, dar mai ales cu senzaţii de miros.
În cadrul exerciţiilor efectuate în vederea stimulării sensibilităţii gustative trebuie să se ţină cont de această legătură între analizatorul gustativ şi cel olfactiv (gust – miros). Cu participarea mirosului identificarea devine mai uşoară. Nici diferenţierea mărului de cartof crud nu se poate face dacă se exclude mirosul. Nu se vor face asemenea activităţi când copiii sunt răciţi, au nasul înfundat sau au rinite, sinuzite acute.
Aşa cum apreciem gustativ (prin gust), ca şi agreabil (ne place) sau dezagreabil ( nu ne place), tot aşa stările emoţionale pot fi influenţate sub acţiunea diferitelor substanţe gustative ca plăcute sau neplăcute.
La om sunt prezente cele patru gusturi de bază: dulce, sărat, acru şi amar. Gusturile pot fi complexe, aromat, picant, astringent, etc.

Suprafaţa linguală nu este la fel de sensibilă pentru substanţele care produc cele 4 (patru) senzaţii fundamentale de gust.

Vârful limbii este mai sensibil pentru dulce, marginile limbii pentru acru, partea dinspre bază pentru amar, iar partea anterioară pentru sărat.

Capacitatea de stimulare a sensibilităţii gustative se realizează prin exerciţii, activităţi de discriminare gustativă, de identificare a diferitelor gusturi, recunoaştere a specificităţii gustului, de descoperire a gusturilor plăcute sau neplăcute fiecărui copil.

           Exerciţii de stimulare a sensibilităţii gustative:

Aceste activităţi se fac ţinând cont de vârsta copilului, astfel, în prima etapă se fac exerciţii de învăţare numai pentru gustul dulce, asociat cu cel amar.

În următoarea etapă de dezvoltare a copilului ( 5 ani) se învaţă şi se experimentează succesiv dulce – amar, dulce – acru, sărat – amar şi acru – amar.

• Copiii vor gusta bucăţele şi pot vedea fructele/legumele/alimentele aflate pe un platou, cu cele patru gusturi şi le vor clasifica, le vor grupa pe 4 farfurioare după gust: dulce, sărat, acru şi amar.

• Fiecare copil primeşte un coşuleţ cu diferite fructe/legume/alimente, ei au ochii închişi. Vor gusta alimentele şi vor denumi ceea ce au gustat. La sfârşit deschid ochii să verifice dacă au ştiut ce au gustat.

• Copiii stau pe scăunele în cerc, cu ochii închişi. Fiecare va primi în palmă diferite fructe/legume/alimente. Copiii le vor gusta, le vor recunoaşte şi denumi fără să le vadă.

• Copiii stau pe scăunele în cerc, cu ochii închişi. Pe dosul palmei i se pune o picătură de lichid, de diferite gusturi. Copiii trebuie să recunoască gustul: dulce, sărat, acru sau amar.

Ghiceşte! Legăm copilul la ochi, îi punem în gură o bucată de măr în timp ce îi ţinem sub nas o bucată de pară. Copilul va identifica para, ca fiind cea pe care a gustat-o.

• Copilul se ţine de nas şi gustă, castravete, măr şi cartof. Au aceeaşi structură şi nu pot diferenţia gustul specific fiecăruia.

• Pe diferite porţiuni ale limbii se pune, pe rând, gust de dulce, acru, amar şi sărat. Vor putea localiza unde sunt percepute gusturile pe suprafaţa limbii.
La sfârşitul unei astfel de activităţi, se poate face o salată de legume şi/sau o salată de fructe, ca activitate practică, folosindu-se alimentele din care au gustat.

Aceste activităţi antrenează copiii şi-i binedispun, astfel încât va fi uşor să înveţe, pe lângă cele patru gusturi de bază, şi denumirea fructelor/legumelor/alimentelor ceaiurilor etc. care au fost folosite în activităţile de diferenţiere şi stimulare a sensibilităţii gustative.

                         IUBINDU-I ÎI PUTEM AJUTA!

Rodica Doina Cheregi


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo