Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

STIMULAREA SENSIBILITĂŢII OLFACTIVE

Senzaţiile olfactive sunt rezultatul stimulării receptorilor olfactivi de către anumite substanţe ce se găsesc în stare gazoasă sau sub formă de vapori. ( Al. Roşca)

Dacă o substanţă este complet nevolatilă nu produce senzaţii olfactive. De asemenea, dacă o substanţă odorifică se găseşte în stare lichidă şi umplem cu acest lichid nările, senzaţia olfactivă nu apare.

Mirosul  îndelplineşte o funcţie de cunoaştere specifică, însă capacitatea mirosului de reflectare a lumii externe se situează mult în urma auzului, văzului, tactilului.

Organul care îndeplineşte simţul olfactiv este nasul iar excitaţia olfactivă este provocată de acţiunea moleculelor substanţelor volatilizate.

Receptorii olfactivi sunt aşezaţi în partea superioară a cavităţii nazale, în membrana mucoasă a acestei cavităţi.
Senzaţiile olfactive exercită o influenţă considerabilă asupra bunei dispoziţii, stimulează sau reprimă ritmul şi intensitatea diferitelor procese şi funcţii.
Amintim două categorii de excitanţi: specifici (adecvaţi) şi nespecifici (improprii). Excitanţii specifici îi formează substanţele odorifice propriu-zise, iar în grupa excitanţilor nespecifici sunt substanţele inodore.
Sensibilitatea olfactivă creşte, începând cu vârsta de 6 ani până la 25 de ani, apoi scade treptat. Deşi scade la bătrâneţe, sensibiliatea olfactivă se păstrează mult mai bine decât cea vizuală sau auditivă.
După cum am amintit în articolul despre sensibilitatea gustativă, recepţia gustativă este strâns legată funcţional de recepţia olfactivă. În procesul percepţiei obişnuite, excitarea uneia determină indirect şi excitarea celeilalte. În senzaţiile gustative se vor include într-o doză mai mare sau mai mică elemente de ordin olfactiv. În cazul bolilor ORL ( guturai, gripă, etc.), din cauza inflamaţiei mucoasei nazale, sensibilitatea olfactivă scade. Suprafaţa nazală ocupată de receptorii olfactivi este umezită de o secreţie particulară, dacă această secreţie se usucă, în acest caz, mirosul nu mai este posibil.

Clasificarea mirosurilor este în funcţie de autori, Henning, reduce toate mirosurile la 6(şase) mirosuri fundamentale; altă clasificare a lui E. C. Crocker, stabileşte 4 (patru) mirosuri fundamentale, şi anume: aromatic (mosc), acid (oţetul), de ars , empireumatic (gudron, cafea prăjită) şi caprilic(brânza). Toate clasificările se dovedesc nesigure prin marea varietate de mirosuri şi a faptului că substanţele odorifice stimulează uneori concomitent alţi receptori, şi anume, termici, algici sau tactili. Exemple: senzaţia de rece, miros de camfor sau mentol;  de cald, mirosul de alcool etilic; de durere sau algice, mirosul de amoniac sau de muştar.
  În cadrul stimulării olfactive vom încerca să direcţionăm activitatea spre domeniile mirosurilor familiare (din bucătărie, ferma de animale), mirosul lichidelor (apă, oţet, cerneală, ceai de tei, mentă, vin…), a celor de parfumuri, săpunuri şi ale mirosurilor caracteristice, speciale din natură (brad, frunze, de fum toamna, zăpadă…).
Activitatea copiilor de discriminare olfactivă, de identificare a diferitelor mirosuri, de formare a noţiunilor adecvate mirosurilor se vor realiza pe grupe de vârstă.
La copiii nivelului I de vârstă se vor realiza 2 – 3 discriminări (ex: frunze verzi, frunze uscate, crenguţe de brad). Numărul repetărilor trebuie să fie de minimum cinci.
Copiii nivelului II şi III vor realiza 5 – 7 discriminări iar după însuşirea, exersarea percepţiei olfactive de identificare şi recunoaştere a materialelor mirosite, copiii le vor grupa după miros.

          Activităţi de stimulare a sensibilităţii olfactive:

• Materiale mirositoare puse în cutii mici (cutii de chibrituri): flori de tei, de mentă, levănţică, muşcată, lămâie, portocală. Copiii le miros, le apreciază, îmi place, nu îmi place mirosul. Apoi un copil închide ochii, şi după ce i se dă să miroase dintr-o cutie, i se cere să spună ce a mirosit.
• Se aleg flacoane cu parfum de flori. După ce se miros, se pune în dreptul fiecăruia cartonşul cu imaginea florii. Copilul repetă şi-şi fixează mirosul cu imaginea. Apoi se schimbă locul imaginilor, fără să vadă copilul, şi i se cere să le aşeze după mirosul parfumului din flacon.
• Copiii sunt duşi în cămara cu alimente. Sunt legaţi la ochi şi rugaţi să miroase câteva alimente pe care să le denumească.
• Copiii trebuie să deosebească după miros diferite materiale: piele, plastic, cauciuc, plastilină, esenţe de lemn.
• Să deosebească, după miros, ceva acru, dulce şi amar.
• Se aleg 4 mirodenii. Copiii închid ochii şi le miros pe rând, atenţi. Se schimbă ordinea acestora, copiii deschid ochii şi trebuie să le aranjeze în ordinea iniţială.
• Se pregătesc în mai multe doze (doze mici ) diferite substanţe, care sunt două câte două identice. Fiecărui copil i se dă o doză în mână, după ce a fost mirosită de toţi colegii. Capacele dozelor sunt găurite astfel încât copiii nu pot vedea continutul lor , dar pot să-l miroasă. Perechile dozelor sunt aşezate pe masă şi copiii trebuie să-şi găsească doza cu acelaşi miros.
Variantă, se împart toate dozele copiilor. Copilul se deplasează şi-şi caută doza pereche, cu aceeaşi substanţă, mirosind de la un copil la altul.
• În cameră se ascund şerveţele-materiale cu diferite mirosuri, ex: oţet, parfum, ceapă, peşte şi căpşune. Copiilor li se cere, pe rând să aducă doar unul din materialele mirositoare, ex: adu-mi oţetul! (se schimbă locurile materialelor mirositoare după ce le-au ales pe toate).
• Cum miroase şcoala mea? Se vizitează diferite săli din şcoală şi copiii sunt atenţi la mirosul specific al încăperilor: sala de sport, sala de mese, bucătăria, cabinetul medical, pivniţa, la toaletă, etc. În timpul vizitei, pot închide ochii şi simţi mirosul fără ajutor vizual.
• Mirosurile anotimpurilor, activitate desfăşurată în fiecare anotimp în natură.
Se face o activitate specială cu mirosuri pestilențiale, mirosuri ale alimentelor stricate, alterate, mirosuri otrăvitoare, care pot produce boli sau sunt periculoase (miros de gaz, benzină, gaze de eşapament). Este important ca ei să poată deosebi mirosurile periculoase de cele nepericuloase.

În acest caz,  simţul olfactiv (mirosul) este de ajutor în apărarea sănătăţii copiilor şi prevenirea unor accidente.

 

                           IUBINDU-I ÎI PUTEM AJUTA

Rodica Doina Cheregi


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo