Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

LATERALITATEA

Lateralitatea se referă la existenţa predominanţei funcţionale a unei părţi a corpului asupra alteia, dominanţa unei părţi a corpului asupra celeilalte (stângaci sau dreptaci). Dreptacii au localizarea principalelor comenzi cerebrale în emisfera stângă, iar stângacii în emisfera dreaptă. Aceasta se referă la o lateralitatea normală.
Lateralitatea este în strânsă legătură cu schema corporală, avându-se în vedere că în schema corporală localizarea dreapta-stângă este legată de dominanta laterală, care poate fi normală sau anormală.
Tulburările lateralităţii sunt determinate în pricipal de contrarierea lateralităţii, de încercarea de a reeduca stângăcia sau de lateralizare forţată în cazul unei lateralităţi nedefinite. Stângăcia nu trebuie considerată anormală şi în consecinţă nu trebuie contrariată, evitându-se astfel consecinţe grave de natură psihomotrică, intelectuală, fiziologică şi /sau afective.
Literatura de specialitate oferă numeroase teste, probe standardizate pentru a determina dominanta laterală.

Psihopedagogul sau educatoarea pot depista lateralitatea observând copiii în condiţii obişnuite, în activităţile zilnice, cu ce mână scriu sau desenează, cu ce mână aruncă mingea, cu ce picior loveşte mingea, cu ce mână taie cu foarfecele, cu ce ochi privesc prin caleidoscop, cu ce ureche ascultă atent o sursă sonoră slabă etc.
Dominanta manuală (dreaptă sau stângă) este însoţită de cele mai multe ori de aceeaşi dominantă vizuală, auditivă sau tactilă.
În cazul copiilor cu deficienţe asociate se pot observa dificultăţi de lateralitate sau lateralitatea este nedefinită, acestea pot fi educate prin diverse exerciţii şi jocuri efectuate în cadrul activităţior de la clasă, în aer liber sau de către specialist în cadrul orelor de CDF cu un program personalizat de educaţie psiho-motrică.
Dacă mâna nu are o dominantă definită, în această situaţie se vor face exerciţii folosind ambele mâini (dreapta şi stânga).
Exemple:
– jocuri cu mingea; aruncă mingea la un punct dat cu o mână, repetă mişcarea cu cealaltă mână;
– mototoleşte o hârtie cu o mânâ, apoi repetă aceeaşi mişcare cu cealaltă mână,
– joc cu panglici colorate, învârte panglica în cercuri cu o mână, apoi cu cealaltă mână.
Pentru picior se aleg jocuri, activităţi care să solicite ambele picioare la fel, pe rând .
Astfel noi putem observa partea dominantă. Copilul de asemenea.
Lucrând simultan cu ambele mâini se conştientizează faptul că partea dominantă este ajutată de cea non-dominantă. Activităţi ca: decupaj, trasarea liniilor cu rigla, tăierea cu un cuţit, turnarea unui lichid într-un vas etc. sunt activităţi în care mâna dominantă execută activitatea iar cealaltă mână, non-dominantă ajută, contribuie la realizarea sarcinii.
Printr-un program de recuperare complex se va realiza dominanta unei mâini, a unui picior, a unui ochi asupra celuilalt. Acest lucru este important în dezvoltarea ulterioară a copilului şi în pregătirea scris-cititului.

                       IUBINDU-I ÎI PUTEM AJUTA!

Rodica Doina Cheregi


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo