Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

O ALTFEL DE CLASIFICARE A JOCULUI

Unii autori susţin faptul că omul, prin joc, încearcă să evadeze din trista sau plicticoasa realitate, trăind, atât cât durează jocul, într-o altă realitate, închipuită, perfectă, chiar imaginară. Aceşti autori au dreptate în sensul metafizic, chiar dacă nu conştientizează acest lucru.
Acceptând teza transpunerii omului prin joc într-o lume perfectă, chiar numai imaginară, vom înţelege uşor motivul pentru care jocul exercită efecte benefice asupra psihicului cât şi asupra fizicului omului (copilului).
Oamenii de ştiinţă au încercat să clasifice multitudinea de jocuri după funcţii şi categorii. Clasificările de până acum înglobează o varietate atât de mare, încât putem deduce că, de fapt, jocul este ceva ce trece peste orice posibilitate de îngrădire, de clasificare, de categorisire. Înţelegem că, în joc, sălăşluieşte ceva care este mai presus de clasificări, categorii, ceva care nu se poate exprima uşor prin cuvinte.
Pentru a înţelege cele de mai sus trebuie să privim jocul ca atare, ca joc. El este o formă absolut plăcută de activitate iar dacă nu se desfăşoară în linişte, oferind calm, onestitate, sinceritate, destindere, prietenie, deci să se desfăşoare frumos, acesta încetează să mai fie numit joc, transformându-se în ceartă, minciună, dorinţa de a supune pe adversar, îngâmfare, dezordine, etc.
Jocul, pentru a fi denumit „joc” are nevoie de toate trăsăturile pozitive posibile. În clipa în care se instalează o trăsătură negativă, jocul înceteză să mai fie „joc” autentic, el devine o competiţie (dar nu ca cele sportive), cu dorinţa de a câştiga prin orice mijloace, tertipuri, trişări, dorinţa de a dovedi că este mai puternic, mai deştept decât partenerul care, la rândul lui, din „partener de joc” devine „adversar”.

Jocul are legături strâse cu cele mai diverse forme şi necesităţi ale vieţii umane – de la pescuit şi cules în natură, până la matematică- şi totuşi este altceva, nu le serveşte pe acestea, ci din contră, se seveşte de ele.
Jocul este o activitate fizică – cu toate că nu are nici un rol în evoluţia biologică a omului.
Jocul este o activitate a spiritului uman – totuşi, el nu exercită asupra omului o funcţie morală, el nu este nici virtute, nici viciu, doar că prin adăugarea acestora înceteză să mai rămână joc.
• Jocul nu poate fi pus în legătură nici cu adevărul, nici cu binele, nici cu esteticul, cu toate că el, pentru a fi „joc”, trebuie să includă aceste calităţi.
• Jocul nu este nici logic, nici etic, nici psihologic, nici biologic – dar, fără a se desfăşura logic, etic, motric sau inteligent încetează să mai fie joc.
Putem afirma că:
– jocul aduce bună dispoziţie;
– jocul nu se poate impune este o acţiune liberă;
– jocul nu este o sarcină, nici o obligaţie.

Prin activitatea de joc, atât copilul cât şi adultul, reintră în starea de fericire primară.

Sursa:
Pedagogia jocului, 2001-2002, Pg. 7 – 8;
doamna prof. Ricarda Maria Terschak

Rodica Doina Cheregi


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo