Psihopedagogie Speciala

Dezbateri,indrumari,sugestii si informatii in legatura cu depistarea si protezarea timpurie a copilului deficient de auz.Terapii auditiv-verbale pentru copilul care are dificultati de pronuntie si e hipoacuzic. Relatia parinti-copil cu deficienta auditiva, protezat sau cu implant cohlear.

RSS 2.0

TEORII DESPRE JOC

Primele lucrări consacrate jocului s-au referit la  funcţiile educative ale acestuia, susţinând că jocul are funcţii formative, şi anume:

–         educarea răbdării,

–         dezvoltarea atenţiei,

–         promptitudinea mişcărilor,

–         prevederea mişcărilor partenerului,

–         perspicacitatea,

–         prin joc se formează caracterul,

–         atitudinea pozitivă în competiţie, ş.a.

 

Unii oameni de ştiinţă au susţinut teoria că jocul ar fi un exerciţiu al instinctelor pentru supravieţuire sau că jocul este doar un exerciţiu pentru dezvoltarea muşchilor, o supapă pentru întrebuinţarea surplusului de energie, o manifestare patologică (Freud), dar nepericuloasă, ş.a.

Conţinutul şi caracterul jocului sunt determinate de mediul social în care trăieşte un copil. Din jocurile diferitelor popoare putem recunoaşte chiar şi zona geografică în care îşi are originea jocul respectiv sau unde este practicat.

Unul şi acelaşi joc poate să ne indice epoca, „mediul istoric” după denumirile diferite ale jocului: „Hoţii şi jandarmii”, acum 50 de ani, „Haiducii şi poteraşii” în urmă cu 70 de ani iar în timpul Războiului Mondial avea denumirea „De-a partizanii”.

În mediul urban sunt alte jocuri faţă de cele din mediul rural, copiii se joacă jocuri specifice, după ce observă activităţile părinţilor şi le „interpretează” sub formă de jocuri cu rol.

Alţi factori care-şi pun amprenta pe joc, sunt anotimpurile cu multiplele lor caracteristci şi activităţi specifice, activităţile părinţilor, şcoala, grădiniţa, ş.a.

 

DURATA JOCULUI

Atât jocurile cu subiect cât şi jocurile cu roluri pot dura  de la câteva minute, până la zile, chiar săptămâni întregi. Jocul se păstrează atâta timp cât se va putea menţine interesul copiilor pentru joc. Jocurile sportive nu au aceeaşi evoluţie, acestea se menţin chiar ani de zile.

 

EFICIENŢA JOCULUI

Prin joc, copilul îşi însuşeşte numeroase cunoştinţe referitoare la conduita umană, are exemplele mamei, educatoarei, medicului, vânzătoarei etc., pe care le observă şi le aplică în joc. Pentru a se juca „corect” este nevoie să aibă spiritul de observaţie dezvoltat, să observe amănunţit diferite faze de lucru ale ocupaţiilor respective, pot fi ajutaţi şi îndrumaţi pe parcursul jocului.

La jocurile de perspicacitate, de atenţie, de alergare etc. se poate observa cât de eficiente sunt acestea în timpul acivităţii de joc.

 

JOCUL COPIILOR CU PROBLEME SPECIALE

Jocul, pentru copiii cu deficienţe, reprezintă pe lângă posibilitatea distracţiei un mod de a fi implicaţi în anumite probleme din viaţa reală la care, în mod normal, au mai puţin acces.

Cadrele didactice din învătământul special observă copiii în jocurile spontane şi astfel îşi pot da seama unde au probleme sau  ce manevră le este dificilă în joc Pe baza acestor observaţii pot să construiască o terapie direcţionată pentru a dezvolta aptitudinile, talentele şi deficienţele fizice ale copilului. Aceştia pot manifesta tulburări senzorio-motorii, impulsivitate, timiditate, autism, hipoacuzii. Pedagogul poate contribui, prin activităţi de joc-exerciţiu specifice la ameliorarea şi corectarea unor tulburări.

Exemple, copilului care prezintă tulburări senzorio-motorii pedagogul va alege jocuri de prindere a mingilor mari, apoi mingi tot mai mici; cu creionul să nimerească punctele trasate pe o coală de hârtie; ţesutul cu fâsii late de hârtie colorată; modelare cu plastilină; cusutul cu ac mare fără vârf a găurelelor din carton finalizând un obiect (coşuleţ, brăduţ, ş.a.) şi multe altele.

Copiilor lipsiţi de răbdare sau impulsivi li se vor da să facă Puzzle cu piese mari şi puţine ca număr; să prindă peştişori cu o undiţă de pe masă sau un acvariu improvizat; să caute un obiect ascuns, etc.

Timiditatea se poate combate prin exerciţii cu sărituri în lungime sau de pe o băncuţă (nu prea înaltă), recitarea poeziilor scurte în faţa colegilor, etc.

Important este să cunoaştem copilul, să ştim ce jocuri îi fac plăcere şi să alegem pe cele care sunt eficiente dezvoltării lui.

 

 

Sursa:

Pedagogia jocului, 2001-2002, Pag. 13 – 15

Doamna prof. Ricarda Maria Terschak

Rodica Doina Cheregi


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Hosting gratuit oferit de Tanase Cosmin Romeo